Articol publicat in: Cultura
12 AUGUST 2011 …….CONTINUARE……din 5 august……Un nor înflăcărat purtat de îngeri pe aripilele lor trece…
trece plin cu gânduri prin faţă ochilor tăi, în liniştea fiinţei tale din grădina sufletului, când priveşti cum piatra plânge de durerea ierbii firave şi nevinovate, doar faptul ca avut indrăzneala să răsară sub ea…
acum strivită…
strivită sub greutatea ei…
chiar piatră, o doare…
de ce este în sufletul tau…
simte cum floarea pură a dragostei a răsărit in sufletul tău împotriva tuturor piedicilor…
şi îţi vorbeşte despre concepţia ei sinceră asupra dorinţelor tale, ce le ascunzi în tine…
cum si ea, acunde in ea cunostintele, observatiile din jurul ei in tacerea ei de secole…
piatră e doar in ochii tai, ea e mai mult decit o simplă piatră…
e o lume in interiorul ei, necunoscută ţie…
ea te simte…
e piatră doar aparent…
dar totul se risipeşte cînd dai voie să iasă la suprafată…
la tot ce ţii ascuns, atunci vezi…
realizezi că atît de aproape, dar totodată atît de departe…
e Ea…
e că şi iubirea ce o ţii ascunsă, pe care ai lăsat sufletul să o vrea…
dînd la o parte măştile pe care ţi le pusese-şi să te ocrotesti…
să nu mai suferi…
să îţi ascunzi sufletul în spatele lor…
să nu îţi mai descopere nimeni căldură lui, devenind un om rece, calculat, cinic, uneori chiar badaran…
o simplă imagine pentru ceilalţi, nu tu cel adevarat…
cînd se vorbeşte despre iubire, despre sufletul pereche…
dar Ea?…iubirea…
ea te-a făcut să le dai jos…
să laşi totul la o parte…
să fii tu însuţi, reîntorcîndu-te din pustiul in care plecase-şi de mult timp…
rupt de toate şi tot ce implica iubirea…
Pe tine, iubirea pentru ea…
te-a făcut să renaşti din uitarea de sine…
de care te-ai lăsat cuprins…
Acum?…
totul a căpătat un sens… un nou drum deschizîndu-se…
Soarele e acelaşi, dar răsare altfel acum pentru tine…
din acelaşi loc ca pentru toţi, dar cu altă intensitate…
şi oricît de acoperit cu nori ar fi cerul, pentru tine este senin…
mereu, mereu…
acum…
BEŢIA IUBIRII
Fărâme împrăştiate pe aripi de vânt
M-ai adunat şi dăruit cu al tău sărut sfânt
Frânturi de suflet, împrăştiate-n negru hău
M-ai adunat strângându-mă la sânul tău.
Nu m-ai lăsat să mă scufund
În marea neagră, a morţii fără fund
Mi-ai dat un dar de preţ, iubirea
Ca să ajung şi să cuprind nemărginirea.
Ne-am aşezat pe patul plin de flori
Şi ne-am iubit nebuni până în zori.
Nu mi-a ajuns,mai vreau să gust încă năuc
Din zori pînă-n apus eu însetat şi seară să apuc.
Sunt un beţiv ce te-a gustat,
Să mă opresc? Nu pot, nu pot, sunt beat!
Să beau, să beau din tine vreau!
Sunt un alcoolic! Mai da-mi să beau!
Sunt dependent, acum sunt un drogat,
Dar fericit şi bucuros că te-am gustat.
Alin, balsam,frumoasă mea iubire
Pot să şi mor sorbind din ţine, nemurire!
O viaţă amară de beţiv,dulce abandonare
Gustând din ţine, eu am ales cu ultima suflare
Să mă îmbat,să mă îmbat, atât mai pot
Sunt doar al tău iubire, acum mă ai cu tot!
Sărutul tău profund a potolit
Pentru o clipă din setea ce-ai stârnit,
Că un izvor cu ape reci şi cristaline,
Mi-ai răcorit un pic arşiţa din mine.
Te vreau , te vreau de-ai fi şi-o cupă cu pelin
Un josnic , ordinar beţiv îmi vreau sufletul plin
Atât îmi mai doresc… să umblu ameţit,
Dar mulţumit şi fericit, că ne-am iubit.
Atât mai vreau , să mai gust din darul meu ,
Nectarul dulce ,licoare trimisă, ea,de Dumnezeu!
Apoi căzut în abisul nesfârşit, mor mulţumit,
Că te-am băut până la fund şi te-am iubit…
Secret al meu!
Continuare ….vineri….19 august 2011….alta frîntura….
